Salina Târgu Ocna este situată în inima Moldovei, pe valea pitorească a Trotuşului, în perimetrul oraşului Târgu Ocna, judeţul Bacău, accesul spre salină fiind asigurat de calea ferată Adjud-Ciceu şi de drumul naţional 12A, prin municipiul Oneşti.
Începuturile exploatării sării în zonă se pierd în negura vremii, însă, cea mai veche mărturie scrisă datează din anul 1380 şi este constituită de un hrisov domnesc din care rezultă plata unei catităţi de 2000 ocale de sare pentru construcţia unui pod de piatră.
Există o veche legendă conform căreia în zonă se găseau păduri seculare unde îşi aveau sălaşul haiduci şi tâlhari. Se spune că un astfel de haiduc, urmărit fiind de poteră, a căzut într-o groapă de sare, descoperirea scăpându-l pe acesta de pedeapsă.
Între anii 1407-1434, pecetea localitatii reprezenta un salgau (un miner venit de dincolo de Carpati) cu un ciocan de taiat în mâna.
Dezvoltarea exploatarii sarii se înregistreaza în timpul domniei lui Stefan cel Mare, acesta întarind spre sfârsitul vietii sale, privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a se aproviziona cu sare de la Târgu Ocna. În aceasta zona, exploatarea sarii se efectua de catre localnici care extrageau sare necesara propriului consum, surplusul fiind comercializat.
Pâna în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, exploatarea sarii la Târgu Ocna s-a realizat în ocne sub forma de clopot (în zonele cu coperta mica).
În secolul al XVIII-lea, la Târgu Ocna se deosebesc doua categrii de muncitori: muncitorii liberi (refetasi si salgai) si criminalii (“ocnasi”) - care erau condamnati la munca pentru grave delicate.Ocnasii ramâneau 24 de ore în adâncul minei, pentru a economisi timp si pentru marirea productiei (cererile fiind tot mai mari), aceasta situatie având repercusiuni asupra sanatatii detinutilor. Domnitorul Grigore Ghica a fost impresionat de soarta acestora care îsi ispaseau pedeapsa fara sa mai iasa din ocna “fara a se bucura vreodata de lumina si aer curat, din care li se pricinuise de multe ori boale grele si chiar perderea vietii” si a dispus “a se înfiinta din veniturile Departamentului lucrarilor publice o închisoare solida cu zid prin pregiur în apropiere de Groapa Ocnei, care va sluji de adapost vinovatilor în vreme de noapte.” Terminat în 1855, edificiul, spectaculos ca aspect, a impresionat prin trainicie si dotari si a fost denumit “Castelul ocnasilor”.
Pâna în anul 1800 conditiile de munca erau grele, durata zilei de munca era de 11-12 ore, lipseau masurile de protectie a muncii si asistenta medicala, iar taierea sarii se facea manual cu dalta si ciocanul.
În perioada 1870-1968, în minele Moldova Veche (mina Carol I) si Moldova Noua (mina Carol II) exploatarea sarii s-a efectuat în camere trapezoidale. Extragerea sarii s-a realizat, descendent, în patru camere mari trapezoidale dispuse în jurul unui pilier central.
În salina Târgu Ocna, sarea era transportata cu carele sau pe saua cailor, ambalata în saci facuti din piele de bivol, iar dupa data de 28.09.1884, când a fost inaugurata calea ferata Adjud-Tg. Ocna, sarea a fost transportata de la gura de extractie la gara Târgu Ocna cu carele.
În anul 1931, la Târgu Ocna (mina Moldova Veche), s-au montat linii de cale ferata îngusta, sarea fiind încarcata cu lopata în vagonete si transportata pâna la putul de extractie de muncitori “extractori”. Tot în 1931, se trece la sistemul de lucru cu o singura treapta înalta de 3 m, din care se forau gauri si se împusca cu astralita, urmând ca în anul 1933 sa se completeze instalatia de preparare cu un alt concasor, apoi cu o moara cu ciocane, dupa care s-a constituit sindicatul muncitorilor din salina.
Din anul 1936 prin galeria de coasta G401, a început deschiderea unei noi saline – Moldova Noua, care functiona simultan cu mina Moldova Veche.
Metoda de exploatare aplicata la Târgu Ocna: 4 camere mari trapezoidale dispuse în jurul unui pilier central (sarea era încarcata în vagonet); extractia sarii si a personalului se facea prin putul de extractie prevazut cu 3 compartimente.
Din galeria de coasta G401, la N-E de mina Moldova Noua, a fost deschisa mina Pilot, în care se realiza exploatarea la doua orizonturi, utilizându-se metoda camere mici si pilieri patrati, aplicata experimental pentru întâia data în România. În aceasta mina a fost amenajat si a functionat, în perioada 1974-2005, prima baza de turism a Salinei Târgu Ocna, cunoscuta sub denumirea de Sanatoriu.
Lucrarile pentru deschiderea minei Trotus au început în anul 1966, fiind situata la sud de minele Moldova Noua si Moldova Veche si la est de ocnele în forma de clopot. Aceasta a fost inaugurata la data de 06.08.1970.
Anul 1982 - Deschiderea Galeriei "Unirea"Top |
În decembrie 1982, în vederea eficientizarii transportului de sare, au început lucrarile de amenajare si apoi de deschidere a galeriei “Unirea”, prevazuta cu transportor cu banda. Doi ani mai târziu s-a inaugurat galleria “Unirea”, iar la 10 august 1985, s-a dat în folosinta releul de benzi transportoare.
În prezent exploatarea sarii se realizeaza la orizonturile X si XI mina Trotus, iar activitatea de turism este concentrata la etajul IX. Desprinderea sarii de masiv se realizeaza printr-o tehnologie de lucru similara cu cea aplicata mondial si cuprinde urmatoarele operatii: copturirea, havarea, perforarea, încarcarea si împuscarea gaurilor de mina, transportul sarii.
Spatiile interioare ale minei vizitabile sunt sali si coridoare boltite sau cu tavan plat, cu suprafata neregulata.
